A A A

 

„Echipa mobilă” - suport pentru persoanele cu dizabilităţi, familii, școli şi grădinițe

Împart încredere şi speranţă celor care au nevoie de o mână de ajutor. Cu priviri luminate şi chipuri zâmbitoare, cele trei membre ale „Echipei mobile” din raionul Ialoveni, Nina Balica, Vera Secrii şi Valentina Al-Iafeai, oferă asistență socială şi medicală persoanelor cu dizabilități severe și accentuate la domiciliu și familiilor cu acces limitat la servicii specializate. Specialistele merg şi la școlile şi grădinițele pe care le frecventează copii cu dizabilităţi incluși în program pentru a le explica elevilor şi dascălilor necesitatea reintegrării lor în societate. Serviciul este în așteptarea unui kinetoterapeut de aproape 4 ani.

 

 

 

Este vineri. Ora 11 dimineața. Șefa „Echipei mobile”, Nina Balica, psihologul şi asistentul social, Vera Secrii şi asistenta medicală, Valentina Al-Iafeai coboară din mașină la poarta Dorinei Cioră din satul Văsieni, Ialoveni. Casa bătrânească stă pitită printre copaci la o margine de sat. Echipa a venit în vizită la Cristina, o fetiță de doi ani care duce o adevărată luptă pentru viaţa. Copila a fost diagnosticată cu sindromul Down şi suferă de leucemie. După luni întregi de tratament, boala este în remisie. Dorina spune că „Echipa mobilă” a ajutat-o să treacă mai ușor peste această perioadă complicată din viaţa sa. 

 

 

„Copilul meu este special, dar şi diferit de ceilalţi şi specialistele mi-au oferit răspuns la toate întrebările care mă frământau. Inițial nu știam cum să mă descurc, chiar dacă mai am doi copii, dar mai târziu, cu ajutorul lor, am învățat cum să fac corect exercițiile. Ele m-au ajutat să-i formez un regim alimentar corect şi să-i stabilesc şi un program de somn. Suntem mult mai apropiate acum”, spune Dorina Cioră. 

 

 

Femeia recunoaște că psihologul a învățat-o să-şi audă copila chiar şi atunci când micuța tace. „Eu şi cele trei membre ale echipei ne-am împrietenit. Ele vin la noi de un an deja. Atunci când comunic cu ele, am impresia că vorbesc cu nişte mame. Eu nu am părinţi, nu am pe nimeni. Când vin la noi, mă simt mai încrezătoare”, afirmă femeia. 

 

 

Serviciile „Echipei mobile” variază în funcţie de necesităţile beneficiarilor și pot include: asistenţă şi consiliere psihologică, reabilitare medicală, suport în dezvoltarea abilităţilor pentru o viaţă independentă în comunitate. Membrele „Echipei mobile” contribuie la depistarea precoce a copiilor cu dizabilităţi, prevenirea instituţionalizării şi facilitarea integrării sociale a acestora, dar şi asigurarea accesului la servicii de recuperare şi reabilitare de calitate. 

 

 

Şefa interimară a Direcției asistență socială şi protecție a familiei, Veronica Rusu declară că „persoanele incluse în serviciu sunt monitorizate şi de medicii de familie, dar majoritatea centrelor medicale nu dispun de un psiholog sau kinetoterapeut. Multe persoane cu dizabilităţi nu au posibilitatea să meargă la centre de reabilitare sau să apeleze la serviciile acestor specialişti, care sunt costisitori”. 

 

 

„Noi activăm din martie 2010. 148 din cei 176 de beneficiari sunt copii cu grad sever de dizabilitate. În proces de examinare avem alte 4 dosare. Este vorba despre patru copii. În primele 9 luni ale anului au fost deservite 27 de persoane cu dizabilităţi. Selectăm beneficiarii împreună cu asistenții sociali şi medicii din raion. Persoanele cu nevoie speciale au parte de serviciile noastre timp de un an. Unii dintre ei pot fi reîncadrați în serviciu, dar de cele mai multe ori, încercăm să includem noi beneficiari”, spune Nina Balica. 

 

 

Familiile persoanelor cu nevoie speciale sunt ajutate să însușească tehnici de îngrijiri speciale, dar şi să pregătească copiii pentru o viaţă independentă. „Multe familii au nevoie de sprijin în dezvoltarea unor abilități parentale. Sunt părinți care nu cunosc principiile de normal şi anormal, care nu observă tulburările pe care le are copilul, pentru că nu știu să le distingă. Avem şi părinți care ascund copii cu dizabilităţi, fiindcă le este rușine”, declară șefa Serviciului. 

 

 

Victoria Axentie din satul Nimoreni spune că specialistele au ajutat-o să-i stabilească fetiței sale un regim alimentar echilibrat şi un program de gimnastică corect. Exercițiile sunt esențiale pentru reabilitarea copilei de 11 luni, diagnosticată cu Spina bifida, un defect la coloana vertebrală. 

 

 

„Fetița mea s-a născut cu această boală. La început nu știam cum să procedez. Știam foarte puţine despre Spina bifida, despre exercițiile de care are nevoie, tehnicile de comunicare. Eram foarte panicată, dar discuțiile cu echipa m-au ajutat să conștientizez problema şi să accept mai ușor diagnosticul. Specialistele mi-au arătat cum se fac corect mișcările, după care monitorizau felul în care le executam. Datorită lor economisim foarte mulți bani. Zilele în care ne calcă pragul sunt speciale”, afirmă Victoria Axentie. 

 

 

Şefa „Echipei mobile”, Nina Balica, spune că unele familii acceptă mai greu ajutorul, dar rezultatul merită tot efortul depus. „Îmi amintesc şi acum cazul familiei care a decis să ne primească până la ușa casei după șapte vizite. Până atunci ne ținea doar la poartă. Asistentul medical a convins-o pe mamă că dacă ne permite să vedem copilul şi dacă totul este în regulă, renunțăm la inițiativa de a-i ajuta. După ce specialistul i-a explicat în ce constau deficiențele copilului, mama a acceptat să conlucreze. Ulterior, părintele a depus repetat cerere pentru reincluderea copilului în serviciu”. 

 

 

Ședințele de terapie durează în medie 45 de minute şi se desfășoară nu doar la domiciliile beneficiarilor, dar şi la școlile şi grădinițele în care aceștia merg. În foarte multe cazuri, starea de sănătate a celor care au avut parte de asistență medicală şi socială s-a îmbunătățit, iar gradul de dizabilitate a fost schimbat. 

 

 

„Nu este doar succesul nostru, dar şi al părintelui. Eu întotdeauna le spun familiilor că trebuie să lucreze cu copii 25 din 24 ore, pentru un rezultat vizibil. Pentru noi un succes este şi obținerea unei stabilităţi, atunci când boala nu avansează”, mărturisește dna Balica.

 

 

În prezent, serviciul se confruntă cu un deficit de cadre - din echipă lipsesc kinetoterapeutul și logopedul. Vera Secrii este cel de-al șaselea psiholog, dar foarte determinată să-şi continuie activitatea. „Îmi place mult munca mea. Mă ajută să evoluez profesional, dar şi să-i ajut pe cei care au nevoie de suport. Mă simt împlinită atunci când micuții şi adulții cu care lucrăm au rezultate. Acest sentiment este de nedescris. Majoritatea părinților au nevoie de suport psihologic pentru a-şi susține copiii”, afirmă psihologul.

 

 

Iar asistenta medicală, Valentina Al-Iafeai, face parte din echipă de patru luni: „Rolul meu e să ajut părinții să observe simptomele bolilor. Ulterior, îi direcționez la diferite servicii medicale. Totodată, ajut familiile să dobândească anumite abilități, necesare în tratamentul maladiilor beneficiarilor”, precizează asistenta. 

 

 

Indiferent de vremea de afară, cele trei femei merg din sat în sat pentru a ajunge la toți cei care le așteaptă. Chiar dacă drumul către fiecare beneficiar este îngreunat de neacceptarea ajutorului din partea părinţilor, dar şi de zecile de rapoarte ce trebuie completate ulterior. Specialistele sunt convinse că acest timp ar putea fi folosit mult mai util, lângă un copil sau un adult cu dizabilităţi, care are nevoie de un ajutor calificat și o vorbă bună.