Asistenţa Parentală Profesionistă – o meserie despre care puţini moldoveni cunosc

Reforma sistemului rezidenţial din Republica Moldova impune ca deziderat dezvoltarea serviciilor sociale comunitare destinate copilului şi familiei în dificultate. Un serviciu alternativ familiei, mai puţin cunoscut în Republica Moldova, este asistenţa parentală profesionistă (APP) – un serviciu social specializat, care oferă copilului îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist, în baza delimitării între autoritatea locală şi asistentul parental profesionist, a drepturilor şi obligaţiilor referitoare la protecţia drepturilor şi intereselor legale ale copilului. Pentru prima dată acest serviciu a fost lansat în municipiul Chişinău, la sfârşitul anului 2000. În 2003 a fost extins în raioanele Cahul şi Ungheni, în 2005 în raionul Orhei şi în 2007 în raionul Soroca. Ulterior, Serviciul APP a fost extins în majoritatea raioanelor din ţară.

Serviciul APP este instituit pe lângă secţia/direcţia raională de asistenţă socială şi protecţie a familiei, fiind un serviciu intermediar între instituţie şi familie şi având scopul de a asigura protecţia copilului aflat in dificultate familială (fie că este orfan fie că, temporar, nu poate sta cu familia sa), în perioada aflării sale în plasament temporar, într-o familie alternativă.

Asistent parental profesionist, poate deveni orice persoană care doreşte şi dispune de capacităţile şi condiţiile necesare de a lua în plasament temporar unul sau mai mulţi copii (dar nu mai mulţi de 3 copii în acelaşi timp), pentru a-i însoţi în parcursul lor de pregătire, socializare şi reîntoarcere în familia biologică, extinsă sau adoptivă.

În procesul de identificare şi evaluare a asistenţilor parentali profesionişti sunt implicate toate instituţiile comunitare. Odată selectaţi şi consideraţi potriviţi pentru a îndeplini această funcţie, candidaţii beneficiază de instruire şi pregătire, pentru a fi apţi de a gestiona corect şi eficient orice tip de situaţie, care poate apărea în relaţia cu copiii luaţi în plasament.

În funcţie de motivele pentru care copiii au nevoie de îngrijire parentală, plasamentul lor poate dura de la câteva săptămâni, până la câţiva ani.

Asistenţii parentali sunt salarizaţi şi beneficiază de carnet de muncă, având posibilitatea de cumulare a stagiului de lucru. Indemnizaţiile şi salariile asistentului parental profesionist sunt achitate din bugetele unităţilor administrativ –teritoriale, suplimentate din mijloace speciale, granturi, donaţii şi alte surse legale. Fiecare copil beneficiază de alocaţie unică la plasament, o alocaţie anuală şi alocaţii lunare de întreţinere, precum şi de o alocaţie unică la împlinirea vârstei de 18 ani.

Potrivit datelor Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei, până la data de 01.01.2015, Serviciul APP număra 322 de unităţi active în 30 de raioane ale ţării, în timp ce în alte 7 raioane, acest serviciu încă lipseşte. Cu toate acestea, Serviciul APP se bucură de o răspândire mai mare la nivel regional. De exemplu, dacă în municipiul Chişinău funcţionează 36 de APP, în raionul Orhei sunt 39 de APP, în raionul Ungheni 30 de APP, la Floreşti sunt 26 de APP, iar la Călăraşi activează 19 APP. În restul raioanelor, rândurile asistenţilor parentali rămân, deocamdată, modeste.

Cauzele care răspund de activarea sporadică a Serviciului APP ar fi legate de lipsa unei colaborări intersectoriale între specialiştii cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, lipsa resurselor umane competente pentru a presta o astfel de muncă, promovarea insuficientă a cazurilor de succes sau chiar a serviciului în sine.

Asistenţii parentali profesionişti susţin că este importantă existenţa, în teritoriu, a unei resurse de referinţă pentru întrebările legate de acest serviciu, atât pentru asistenţii parentali deja iniţiaţi, cât şi pentru potenţialii solicitanţi care doresc să primească în familia lor un copil, să-l educe şi să-l însoţească, temporar, într-un parcurs de creştere fundamental pentru dezvoltarea sa integră ca om, ca cetăţean, ca personalitate.  

 ______________________________________________________________________________________________

                  Asistenţii Parentali Profesionişti - “Părinţi de meserie”

Vera Zgureanu din satul Condrăteşti, raionul Ungheni este asistent parental profesionist din anul 2013.

Până la moment, Familia Zgureanu a avut în plasament 10 copii.

Mai multe informaţii despre Serviciul de asistenţă parentală profesionistă (APP) puteţi afla, adresându-Vă la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Dvs.  

Vera Zgureanu locuieşte în satul Condrăteşti din raionul Ungheni şi este asistent parental profesionist de relativ puţin timp. Doamna Vera, împreună cu soţul său, l-au primit pe primul copil în familia lor, în anul 2013. De atunci, dragostea faţă de copii i-a determinat pe soţii Zgureanu să crească şi să educe în familia lor 10 copii.

Fiii biologici ai soţilor Zgureanu au crescut şi au plecat la studii, „la oraş”, lăsând casa goală. Acesta a fost momentul când familia a înţeles că putea oferi mai mult, că în inimile lor se găsea loc, în acelaşi timp şi pentru alţi copii.

Soarta a vrut ca Doamna Vera să cunoască o familie de Asistenţi Parentali Profesionişti (APP) din satul vecin, iar de aici până la personalizarea acestei experienţe, timpul şi eforturile implicate nici nu au mai contat. Doamna Vera a urmat paşii necesari, conform legislaţiei în vigoare şi, din 2013, este asistent parental profesionist cu acte în regulă.

Prima alegere în noua casă

Cei 10 copii care le-au păşit pragul soţilor Zgureanu, au venit şi au plecat pe rând, fiecare lăsând în inima lui „tanti” sau „mama Vera”, aşa cum îi spun copiii, un zâmbet, o vorbă caldă, o amintire de afecţiune.

De fapt, relaţiile dintre APP şi copii încep chiar de la această formulă, pe care cei mici sunt lăsaţi să o decidă singuri:

„Tanti Vera sau Mama Vera – ei decid cum să ne spună. Este prima alegere pe care copiii o fac în această casă, este alegerea lor, iar noi le-o respectăm, oricare este ea” – ne povesteşte Doamna Zgureanu.

Nu regretă nici pentru o clipă decizia de a se angaja într-un Serviciu APP, pentru că a ştiut de la bun început că în casa lor fiecare copil va fi (şi este!) tratat cu multă dragoste şi respect de către toţi membrii familiei.

Unica preocupare a soţilor era legată de felul în care „copiii lor” ar fi reuşit să relaţioneze cu semenii de dincolo de poartă. De dincolo de poartă însă, la momentul vizitei noastre, a intrat în grabă un băieţel zglobiu, cu preocupări majore: să stea lemnele la locul lor, să nu fie împrăştiate maşinuţele prin ogradă…

„El este bărbatul cel mic în casă” – avea să ne explice, mai târziu, Doamna Vera, care admite că acest băieţaş cu ochi ageri, nu doar necesită foarte multă atenţie şi răbdare, ci şi îi dăruieşte în schimb, energie şi este ca o mângâiere pentru cei care îl au în îngrijire.

APP este un serviciu temporar, dar care trebuie să fie, pentru copil, un model de familie

„Pentru a creşte fericiţi, copiii au nevoie de un mediu sigur de dezvoltare, dar mai presus de orice, ei au nevoie de un exemplu de familie (…) însă, cel mai greu e să te desparţi de copiii care stau periodic în plasament… fiecare despărţire e urmată de lacrimi” – ne confesează Doamna Zgureanu.

Tot Doamna Vera ne-a povestit că, deşi Serviciul APP oferă suport temporar copiilor care, într-un moment dat din viaţa lor, nu au un mediu familial de referinţă, până acum, legătura dintre APP şi copiii pe care i-au avut în plasament nu s-a întrerupt odată cu plecarea acestora; chiar şi după plecare, copiii revin cu un sunet, iar atunci când este posibil, vin şi în vizită, să-i revadă pe cei care, cândva, le-au oferit o casă şi o familie.

Doamna Vera ne spune că provocarea acestei meserii constă în a reuşi să convingi copilul să facă ceea ce este corect, pentru a-i îndrepta paşii pe un drum bun în viaţă şi pentru a-l ajuta să devină Om, cu un viitor frumos, pe care îl merită.

APP – un angajat să crească Oameni

Pentru doamna Zgureanu, salariul lunar pe care îl primeşte în calitate de asistent parental profesionist, nu este cel mai important. Cel mai important este să găsească limbă comună cu copilul aflat în plasament, să-i ofere toată grija necesară. De altfel, „Mama Vera” ştie cu lux de amănunte ce îi place şi ce nu-i place micuţului pe care îl are în plasament acum; ştie care îi sunt preferinţele şi planifică, împreună, evenimentele din viitor, iar pentru că ziua de naştere a băiatului se apropie curând, deja au definitivat şi meniul care va fi pe masa de sărbătoare.

„Toţi copiii sunt egali. Nimeni nu trebuie să se simtă diferit, doar pentru că, la moment, nu au o familie a lor. Pentru aceasta suntem noi – APP – să le umplem acest gol, să le oferim afecţiunea şi îngrijirea adecvată”.

Doamna Zgureanu crede cu tărie că dacă copilul este ajutat, la momentul potrivit, să meargă pe calea cea bună, atunci amprenta unei experienţe nefericite pe care a trăit-o, la un moment dat, nu îi va influenţa negativ viitorul.

O altă convingere a Doamnei Vera este că va mai lua copii în plasament. Simte că inimă ei de mamă încă mai poate încălzi multe suflete de copii. Şi cum lucrurile bune se răspândesc repede, exemplul doamnei Vera a fost urmat şi de alte familii din comunitate, semn că APP este un serviciu susţinut şi încurajat de autorităţile publice locale din Ungheni.

______________________________________________________________________________________________

Tamara Bodrug din satul Condrăteşti, raionul Ungheni este Asistent Parental Profesionist din anul 2014.

Până la moment, Familia Bodrug a avut în plasament 5 copii.

Mai multe informaţii despre Serviciul de asistenţă parentală profesionistă (APP) puteţi afla, adresându-Vă la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Dumneavoastră.  

„Copilul are nevoie de familie, iar instituţia rezidenţială nu este un loc potrivit pentru el”

Viaţa i-a dăruit patru copii, dar cum se întâmplă de cele mai dese ori, aceştia cresc şi decid să cucerească lumea mare, iar părinţii rămân singuri în casa şi gospodăria pe care au construit-o,ca să ajungă la toţi. Aşa s-a întîmplat şi cu Tamara Bodrug din satul Condrăteşti, Ungheni, care acum un an a decis să devină asistent parental profesionist şi astfel, să poată avea grijă şi oferi dragoste mai multor copii lipsiţi de dragostea unei familii.

De când este asistent parental profesionist, doamna Bodrug a avut în plasament 5 copii.

A aflat de acest tip de serviciu de la radio şi s-a bucurat mult, atunci când a aflat că poţi deveni asistent parental profesionist până la vârsta de 60 de ani. Aşa cum îi stă bine unei familii, decizia a fost luată unanim, de toţi membrii. 

Acum în familia doamnei Bodrug cresc doi copii orfani – băiat şi fetiţă.

„Sunt fraţi, sunt buni la inimă, ascultători şi de mare ajutor” –îi descrie mândră doamna Bodrug. Dânsa îi învaţă de bine pe copii şi le dă sfaturi utile, pentru ca lor să le fie mai uşor în viaţă, mai ales că de mici au crescut într-o casă de copii şi nu au ştiut ce înseamnă dragostea unei familii.

Copiii Se simt foarte bine în familia Bodrug, au găsit limbă comună cu copiii biologici ai acesteia şi învaţă, în fiecare zi, noi deprinderi de viaţă, pe care, după cum recunosc ei înşişi, nu le-ar fi avut niciodată dacă ar fi rămas mai departe, într-o instituţie de tip rezidenţial, unde, conform regimului, activităţile erau mereu aceleaşi. Copiii, de asemenea, recunosc că se simt norocoşi că nu s-au despărţit unul de altul şi că viaţa lor s-a schimbat spre bine. Ei spun că există mare deosebire dintre o casă de copii şi o familie adevărată, pentru că în familie te simţi mailiber. Şi la capitolul legat de relaţionarea cu semenii, copiii au reuşit să-şi facă noi prieteni printre vecini.

Cartea şi studiile în familia asistentului parental profesionist sunt cele mai importante. Doamna Bodrug pune mare preţ pe continuarea studiilor şi obţinerea unei profesii, pentru ca ei să se poată descurca mai uşor în viitor şi să-şi poată crea şi întreţine, ulterior, propriile familii.

Atunci când vorbeşte despre toţi copiii de care a avut grijă, Doamna Bodrug caută în telefonul mobil, acolo unde i-au rămas amintirile, printre fotografii şi filmuleţe. Fiecare din aceste materiale păstrează o amintire de neuitat al unor momente frumoase, trăite alături de copii – de la cântece vesele, la prima călărie… o multitudine de emoţii de nedescris.

Doamna Bodrug este pasionată de fotografie, astfel că la plecarea copiilor din plasament, le dăruieşte câte un disc, care păstrează toate momentele fericite, trăite împreună şi imortalizate. 

Asistentul parental profesionist este sigură că acest tip de serviciu oferă copiilor aflaţi în situaţie de risc, măcar temporar, o oază de linişte, căldură sufletească, afecţiune şi dragoste din partea celor care au ales să se angajeze în acest serviciu.  

______________________________________________________________________________________________

Elena Diaconu,

asistent parental profesionist din s. Hîrceşti, raionul Ungheni

„Mi-am promis că voi ajuta copiii care nu au o familie, să simtă că au mamă şi tată”

Doamna Elena Diaconu s-a hotărât să devină asistent parental profesionist mult mai înainte de anul 2013, atunci când a scris cerere la DASPF şi a fost acceptată să profeseze în calitate de asistent parental profesionist. De fapt, această decizie vine din motive mai profunde, influenţate de trecutul său. Doamna Elena a învăţat la şcoala internat din Ungheni.

„În fiecare zi de vineri şi în vacanţe, copiii care aveau părinţi mergeau acasă. La internat rămâneau copiii care nu aveau o familie şi o casă unde puteau să se întoarcă” – povesteşte Doamna Diaconu.

Era şi cazul unei fetiţe mai mici decât doamna Elena, care însă nu avea pe nimeni şi rămânea mereu în instituţia rezidenţială. Sentimentul de jale şi neputinţa de a o ajuta, au făcut-o pe doamna Elena să-şi promită încă de pe atunci că, în viitor, când va avea posibilitatea, va face ceva pentru aceşti copii, ca ei să simtă că au mamă şi tată.

Fiecare dinre aceste materiale păstrează o amintire de neuitat a unor momente frumoase, trăite alături de copii – de la cântece vesele, la prima călărie… o multitudine de emoţii de nedescris.

Doamna Bodrug este pasionată de fotografie, astfel că la plecarea copiilor din plasament, le dăruieşte câte un disc, care păstrează toate momentele fericite, trăite împreună şi imortalizate acolo.

Asistentul parental profesionist este sigură că acest tip de serviciu oferă copiilor aflaţi în situaţie de risc, măcar temporar, o oază de linişte, căldură sufletească, afecţiune şi dragoste din partea celor care au ales să se angajeze în presterea acestui serviciu.

Anii au trecut, iar Doamna Diaconu şi-a ţinut promisiunea.

În casa lor au venit doar băieţi, atât copiii biologici, cât şi cei luaţi în plasament. Doamna Elena recunoaşte că i-ar place să crească şi o fetiţă, dar nici cu băieţii n-a dus-o rău. Dânsa spune că s-a deprins cu băieţi şi că de fiecare dată ajunge la un compromis cu fiecare copil.

Persoana care a informat-o despre existenţa acestui serviciu a fost asistentul social comunitar din sat. După discuţia cu familia, au fost luaţi plasament primii doi băieţi.

„Atunci când au venit în familie nu aveau un comportament prea bun, dar, prin propriile exemple, prin fapte concrete, am reuşit să-i aducem pe drumul cel bun. Schimbările nu s-au lăsat prea mult aşteptate, chiar şi profesorii de la şcoală au venit cu cuvinte de laudă în adresa copiilor…” – spune doamna Elena.

În familia Diaconu, fiecare membru are activităţile de care este responsabil. Cel mai mult copiilor le place să meargă la biblioteca din localitate, unde au posibilitate să citească şi să-şi petreacă timpul liber.

Doamna Elena îi învaţă pe copii să fie buni, corecţi şi sinceri, în primul rând cu ei înşişi. De aceea, i-a rugat să nu o numească mamă, nu pentru că nu i-ar plăcea, ci pentru a-i scuti de o suferinţă în plus, atunci când, într-o zi, pentru aceşti copii se va găsi o familie, care să vrea să-i ia definitiv.

Cu toate acestea, ea insăşi, atunci când le rosteşe numele, nu se poate abţine să nu adaoge şi calificativul „al meu”. Doamna Diaconu spune că „… pentru a ajunge la inima unui copil trebuie să-l tratezi ca şi cum ar fi al tău”.

Se pare că acest spirit de apartenenţă, începe a prinde rădăcini… la propriu. Unul din băieţii luaţi în plasament a plantat, într-o zi, un nuc la poartă, de care are mare grijă. Dincolo de semnificaţia afectivă, care va rămâne întotdeauna ca o mărturie şi un simbol pentru copii, dar şi pentru familia Diaconu, băieţii deja au început a se gândi la posibilitatea unei afaceri, care, peste un timp, le-ar putea aduce o sursă de venit.Exemplul doamnei Elena a fost urmat şi de una din rude, care a devenit de curând asistent parental profesionist şi are deja un copil în plasament.

Asistentul parental profesionist păstrează legătura cu rudele copiilor, astfel asigurând ca relaţia lor să nu dispară.

______________________________________________________________________________________________

Maria Ţurcanu,

asistent parental profesionist din satul Rădenii Vechi, raionul Ungheni

„Oferiţi familia Dumneavoastră copiilor care au nevoie de grijă şi dragoste. 
Deveniţi asistent parental profesionist!”

Doamna Ţurcanu este din prima pleiadă de asistenţi parentali profesionişti din raionul Ungheni, atunci când doar câţiva temerari se încumetau să devină „părinţi de profesie”. S-a hotărât să facă acest pas după ce a vizionat un reportaj TV în care era povestită viaţa unei familii care avea în plasament un copil. După toate procedurile necesare, soţii Ţurcanu au luat în plasament o fetiţă de doar doi ani, care a rămas orfană. Doamna Ţurcanu recunoaşte şi acum cu emoţii în glas că nu va uita momentul când a luat fetiţa în braţe, iar micuţa a rămas minute în şir nedezlipită de ea. În familia Ţurcanu s-au născut doar băieţi, iar cei doi părinţi îşi doreau şi o fetiţă. Mama visa să îi poată împleti părul şi să i-l lege cu fundiţe. Necesitatea de a-şi împărtăşi dragostea mai multor copii creştea zi de zi, astfel că familia nu a mai stat pe gânduri şi au luat, pe rând, copii în plasament.

Astăzi soţii Ţurcanu se pot mândri cu 5 fete pe care le-au crescut în calitate de asistenţi parentali profesionişti. Una dintre fete este deja căsătorită şi locuieşte în vecinătate. Are o gospodărie aranjată şi de curând a devenit mămică. Relaţia dintre această tânără şi „părinţii” care au crescut-o, continuă şi acum. Se ajută reciproc şi îşi vor binele, cum se întâmplă într-o adevărată familie.

Asistentul parental profesionist îi îndeamnă pe cei care îşi permit să presteze acest tip de serviciu, să nu ezite în a–şi oferi propria familie acelor copii care au cel mai mult nevoie de căldura şi grija părintească. Doamna Ţurcanu spune că este nevoie de răbdare, fiindcă fiecare copil are caracterul său şi trebuie să-i „găseşti cheiţa care să-ţi permită să ajungi la inima lui”.

De la început, vecinii şi rudele nu cunoşteau prea multe despre acest serviciu şi o tot întrebau de ce s-a hotărât să aducă „copii străini” în casă, dar acum situaţia s-a schimbat. Cu toţii au doar cuvinte de laudă pentru fetele, care au fost în familia Ţurcanu, în plasament.

Asistentul parental profesionist nu-şi ascunde emoţiile atunci când povesteşte despre istoriile  copiilor pe care i-a avut în plasament.

„Atunci când le afli dramele şi trecutul, nu regreţi nici un minut că le-ai oferit această şansă”.

Doamna Ţurcanu se ataşează de fiecare copil pe care l-a îngrijit şi, deşi unii dintre ei nu mai sunt demult în plasament, ea nu uită să-i pomenească pe toţi în rugăciunile ei. Acum, fetiţa care a venit la doi ani este deja mare, învaţă foarte bine, a devenit o adevărată gospodină. Vrea neapărat să-şi continue studiile, să devină cineva în viaţă. De fapt, nu putea fi altfel, având în vedere educaţia aleasă şi exemplul pe care i l-au oferit soţii Ţurcanu. Aceştia sunt convinşi că serviciul APP oferă şanse enorme copiilor care nu au noroc de o familie iubitoare, sau cărora viaţa le-a oferit o altă soartă. Asistentul parental profesionist crede cu tărie că dacă educi un copil, “e mai puţin cu un rău”.

Întrebată de greutăţile pe care le întâmpină un asistent parental profesionist, doamna Ţurcanu a spus că ele există nu doar cu copiii aflaţi în plasament, dar şi cu copiii proprii, aşa că nu poţi delimita unul de altul. Doamna Ţurcanu nu neagă că salariul de asistent parental profesionist este o sursă stabilă de venit, dar care, până la urmă, este investită tot în copil. Se străduie să nu le lipsească nimic celor pe care îi are în plasament, astfel încât să nu să se simtă diferiţi. În casa Domnilor Ţurcanu se păstrează toate menţiunile copilului de care au grijă, iar în ochii şi glasul unui asistent parental profesionist se poate citi, deseori, mai mult decât reuşesc ei să spună.

Fiecare copil trebuie şi merită să fie iubit, îngrijit, iar cei care pot oferi această dragoste, ar putea schimba radical soarta unui copil aflat în situaţie de risc.

______________________________________________________________________________________________

Olga Bobeico,

asistent parental profesionist din s. Alexeevca, raionul Ungheni

„Dragostea faţă de copii a făcut să urmez o meserie nobilă.
Să fii asistent parental profesionist, înseamnă să ai multă răbdare
şi mai multă afecţiune”

Olga Bobeico poate fi numită promotor al Serviciului de asistenţă parentală profesionistă în rândul locuitorilor din satul Alexeevca, raionul Ungheni. Drept mărturie sunt şi cei cinci asistenţi parentali profesionişti din localitate, care i-au urmat exemplul familiei Bobeico, şi anume acela de a lua în grija lor copii care au nevoie de căldura părintească. Copiii proprii au plecat de acasă să-şi continue studiile, iar liniştea care a pus stăpânire pe casă, i-a determinat, după o discuţie cu un alt asistent parental profesionist din localitate, care acum e asistent social comunitar, să le înlocuiască părinţii, temporar şi să le ofere copiilor tot ce au mai bun.

Soţii Bobeico povestesc că până acum păstrează în amintire crâmpeie din fiecare istorie a copiilor care le-au păşit pragul: cum erau la început, cum s-au dezvoltat, ce au învăţat.

“La început copiii sunt retraşi şi comportamentul e altul decât şi-ar dori cei care îi iau în îngrijire, dar prin afecţiune şi cu vorbe bune, copiii se ataşează foarte mult de noii părinţi, îi înţeleg dintr-un cuvânt şi îi ascultă”.

La rândul lor, asistenţii parentali profesionişti îşi aduc aminte cu drag de toţi copiii care s-au aflat în plasament şi, chiar peste ani, se interesează de tot ce fac ei, după ce pleacă din familie.

Soţii Bobeico povestesc că s-au străduit şi au creat toate condiţiile pentru ca să le fie bine copiilor. Acum îşi doresc să cumpere o maşină de spălat cu regim automat, care ar fi de mare ajutor în casă, mai ales că au atâţia copii în îngrijire. Şi-ar permite să procure acea maşină, doar că, la moment, preferă să dea prioritate copiilor, să poată să-i îmbrace pentru şcoală, să le ofere tot de ce au nevoie, iar maşina de spălat mai poate aştepta. Mai importante sunt studiile pe care trebuie copiii să le urmeze şi să le fie astfel mai uşor în viitor.

Îndemnul familiei Bobeico către toţi cei care au posibilitate să îngrijească de un copil aflat în dificultate, este să ajute aceşti copii, să-i crească şi să-i educe cu răbdare şi cu multă dragoste.

“Astfel poţi face un bine şi numaidecât vei fi răsplătit mai târziu, tot de aceşti copii, cu o vorbă bună şi o mulţumire” – spune convins asistentul parental profesionist.

 ______________________________________________________________________________________________

Ecaterina Zgureanu,

asistent parental profesionist din Ungheni

„Să fii asistent parental profesionist,
înseamnă să iubeşti aceşti copii mai mult decît pe tine însuţi”

O fată frumoasă cu bucle şi cu o privire blajină ne-a întâmpinat atunci când am păşit pragul casei doamnei Ecaterina Zgureanu. Din discuţii am aflat că tânăra este în plasament, împreună cu fratele ei mai mic şi că face parte dintr-o familie mare, dar care nu poate să-i asigure cele necesare. Aici, în familia asistentului parental profesionist, a putut face o diferenţă dintre felul în care a fost viaţa ei până la plasament şi condiţiile bune pe care le are acum, pentru a beneficia de o creştere şi educaţie adecvată. Un alt moment plăcut este şi faptul că înregistrează rezultate mai bune la învăţătură, totul a căpătat un sens şi au apărut şi multe vise. Cel mai important dintre ele este cel de a deveni medic, dar şi dorinţa de a-i avea şi pe ceilalţi fraţi aproape.

Odată cu venirea acestor copii în familia sa, copiii biologici fiind plecaţi deja de acasă, viaţa a căpătat un sens şi pentru doamna Zgureanu, care îşi doreşte să facă un bine, să ajute cei doi fraţi să meargă mai uşor şi mai încrezători pe calea vieţii. Cu toate că locuieşte în orăşelul Ungheni, despre acest serviciu a aflat de la cunoştinţele sale din localitatea Condrăteşti, Ungheni acolo unde activează mai mulţi asistenţi parentali profesionişti. Doamna Zgureanu locuia singură, într-o casă mare şi a decis că există loc şi pentru 2-3 copii, de care ar avea grijă, astfel, oferind un rost existenţei sale. Din moment ce i-au intrat în casă, Doamna Zgureanu i-a iubit pe aceşti copii şi nu a mai făcut diferenţă dintre copiii proprii şi cei aflaţi în plasament. Acum, spune asistentul parental profesionist parcă ar avea doi îngeri în casă, care îi bucură existenţa cu activităţile lor cotidiene.

Cu toate că iniţial cei apropiaţi au fost sceptici, doamna Zgureanu nu a renunţat niciodată la decizia sa şi a afirmat mereu că e important felul în care îi educi pe copii şi nu trecutul lor.

Asistentul parental profesionist se străduie ca cei doi copii să nu piardă legătura cu familia lor biologică, astfel că unele dintre surorile lor vin în vizită, ţin legătura telefonică cu mama, se văd cu mătuşile lor. Le simte durerea şi-ar dori să facă multe pentru ei ca să-i poată ajuta, nu doar pe cei doi copii, dar şi pe ceilalţi fraţi. Potrivit doamnei Zgureanu, asistent parental profesionist nu poate fi oricine.

“Ca să devii „părinte de profesie” trebuie să ai o inimă mare şi să-i iubeşti pe aceşti copii, poate chiar mai mult decât te iubeşti pe tine însăţi. Trebuie să iubeşti această profesie şi să fii om cu inimă mare”- spune doamna Zgureanu.

______________________________________________________________________________________________

Lidia Sinighin,

asistent parental profesionist din s. Medeleni, raionul Ungheni

„Un copil are nevoie de ceea ce poate să-i ofere un matur: dragoste, afecţiune şi grijă.

 Toate acestea le poate oferi un asistent parental profesionist” 

Postura de asistent parental profesionist presupune foarte multă dedicaţie. Doamna Sinighin este o dovadă că astfel de profesionişti există, luând în îngrijire doi copii cu dizabilităţi. Gestul său este mai mult decât un act de curaj – este o dovadă de altruism şi de dăruire pentru binele aproapelui.

Femeia a trecut prin momente dramatice. Pierderea propriului copil, a făcut-o să înţeleagă altfel lucrurile şi viaţa. De aceea, i-a acceptat pe cei doi fraţi aşa cum sunt şi le este aproape, dăruindu-le ce are mai de preţ – dragostea sa necondiţionată.

Asistentul parental profesionist povesteşte că nu a speriat-o să ia în plasament doi copii care, totuşi, au nevoie de îngrijire specială, ci dimpotrivă, a ambiţionat-o să depună un efort mai mare, pentru a le putea ajuta cât mai mult celor doi copii luaţi în plasament.

Când au venit în casa doamnei Sinighin, copiii aveau dificultăţi de vorbire, se exprimau cu greu, iar acest lucru a constituit, pentru o perioadă, un obstacol în comunicarea cu asistentul parental profesionist. Totuşi, această perioadă nu a durat foarte mult.

Doamna Sinighin i-a ajutat pe copii să facă un pas enorm, tratându-i cu iubire, îmbrăţişări, răbdare şi bunăvoinţă. Dacă la început se înţelegeau mai mult prin semne şi gesturi de afecţiune, acum, datorită insistenţei şi contribuţiei asistentului parental profesionist, dar şi a profesorilor care au lucrat cu ei, copiii vorbesc mai desluşit şi pot fi înţeleşi fără prea mari eforturi de concentrare.

Doamna Sinighin povesteşte că le este aproape copiilor în fiecare fază de dezvoltare a lor şi îi susţine în cele mai simple eforturi, încurajându-i să nu se oprească niciodată. Dânsa îşi doreşte foarte mult ca cei doi fraţi să fie la fel ca şi semenii lor – să se simtă ca atare.

„Este evident că fără muncă nu obţii nimic – spune doamna Sinighin – dar fără o implicare emoţională, fără afecţiune şi un zâmbet pe care să-l oferi zi de zi, rezultatele nu ar mai fi aceleaşi”.

Astfel, copiii, prin progresele lor, îi răsplătesc asistentului parental profesionist grija şi dragostea faţă de ei.

Dânsa se bucură atunci când copiii o întâmpină cu braţele deschise, foarte fericiţi, atunci când ea, sau ceilalţi membri ai familiei (soţul şi fiica biologică) se întorc seara acasă, de la serviciu, sau de la cumpărături.

Chiar atunci când ne aflam la ei discutau ce ar trebui să cumpere pentru şcoală. Am aflat că ei învaţă să scrie corect şi că la şcoală vor avea un cadru didactic de sprijin, care îi va ajuta şi mai mult. Cei doi copii deja s-au ataşat foarte mult de membrii familiei APP şi se gândesc cu groază că ar putea într-o zi să se despartă de ei. Doar pentru ei contează atât de mult să ştie că sunt iubiţi şi să simtă căldura unei familii adevărate, să poată merge la şcoala din comunitate şi să socializeze cu semenii lor. Ei toţi sunt o familie şi ştiu că împreună vor reuşi.

______________________________________________________________________________________________

Angela Popa,
asistent parental profesionist din s. Bravicea, raionul Călăraşi

„Asistenţa parentală profesionistă oferă posibilitatea de a face un bine,
de a dărui dragoste şi afecţiune copiilor care au nevoie de aceasta”  

Doamna Angela îşi aduce aminte cu exactitate data când fiecare dintre cei 4 copii le-a fost încredinţat în plasament.

Decizia de a primi un copil în familie a fost influenţată de mezinul familiei. Doamna Angela şi soţul ei au doi copii biologici, iar când fiul cel mai mare a plecat la studii, băiatul cel mic, rămas acasă, le spunea mereu că şi-ar dori ca în familia lor să mai vină un copil, la fel cum s-a întâmplat în familia unor vecini din sat, recent deveniţi asistenţi parentali profesionişti.  

„Atunci am spus şi noi că putem face un bine şi am acceptat” – îşi aminteşte doamna Angela, chit că, îşi făcea griji să nu tulbure liniştea şi confortul cu care erau obişnuiţi membrii familiei. Totuşi, asistentul parental spune că în luarea acestei decizii a fost susţinută de rude şi de prieteni, şi că, mai puţin ar fi interesat-o opinia satului, din moment ce decizia lor venea din inimă şi era pe jumătate luată.

Doamna Popa susţine că pentru a fi asistent parental profesionist, trebuie să ai o inimă mareşi că hrana şi hainele nu sunt suficiente pentru a creşte un copil.

„A da hrană şi haine unui copil, a-l spăla şi a-l îmbrăca, încă nu înseamnă totul. În primul rând, trebuie să-i dăruieşti afecţiune – dragostea de care ei au nevoie cel mai mult! Cei care pot face un lucru mare pentru un copil, să nu ezite să-l facă, pentru că este o plăcere, o satisfacţie sufletească enormă, când vezi succesul, când ştii câtă muncă ai depus, când poţi vedea un rezultat după ce copilul care a venit în stare critică în plasament, zâmbeşte, se joacă şi doarme liniştit. Iar acest lucru nu poate fi răscumpărat de niciun salariu”.

Serviciul APP se desfăşoară cu succes în Călăraşi. În total, în raion activează 30 de APP, dintre care 8 familii de APP sunt din satul Bravicea. Până în prezent, prin Serviciul de asistenţă parentală profesionistă au trecut 41 de copii.

Doamna Angela consideră că acest succes se datorează, în mare parte, asistentului social, care este o bună promotoare acestui serviciu, dar şi receptivităţii localnicilor faţă de problemele copiilor în dificultate familială. Nu mai puţin important a fost şi sprijinul din partea autorităţilor locale, a medicului, preotului şi instituţiilor instructiv – educative, care au venit întotdeauna cu un suport concret pentru familiile de APP.  

 ______________________________________________________________________________________________

Natalia Popa,

 asistent parental profesionist din s. Bravicea, raionul Călăraşi

„Meseria de asistent parental profesionist este pentru familia mea
un prilej de mare bucurie”

Prima fetiţă avea doar 9 luni când a venit în plasament la familia Popa şi a plecat când avea 2 ani. Apoi a mai venit un băiat, iar acum se bucură de grija şi afecţiunea unei familii o pereche de gemeni, care abia au trecut pragul primilor 3 ani de viaţă.

 „De isprăvile lor ştie toată lumea, dar când se uită la noi şi ne zic „mămica” şi „tăticu”, ce mai contează dacă strică din vesela preferată a mamei, ori sparg vreo roată de la maşina lui tata? Ei sunt super, oricum!” – povesteşte cu bucurie asistentul parental profesionist, în timp ce copiii o îmbrăţişează cu mânuţele care trădează o preferinţă deosebită faţă de nucile proaspete.

De altfel, Doamna Popa, ne-a spus că băieţilor le plac nucile, fructele şi dulciurile, dar că ea preferă să-i alinte „două-sărmăluţe” – pentru că ei sunt cei care potolesc foamea pentru lucrurile neînsemnate şi alungă toate problemele, prin simpla lor prezenţă.     

De asemenea, asistentul parental ne-a confesat că meseria pe care o practică la moment, este pentru familia ei un prilej de „mare bucurie” – pentru că face un bine, iar „orice lucru care se face din plăcere, nu poate fi decât bucurie”.

 ______________________________________________________________________________________________

Veronica Harea,

asistent parental profesionist din s. Bravicea, raionul Călăraşi

”Asistenţa parentală profesionistă nu înseamnă doar a oferi.
Dragostea şi recunoştinţa unui copil care are nevoie de o familie
sunt doar căteva din lucrurile pe care le primeşti înapoi!” 

Din anul 2011, de când au devenit asistenţi parentali profesionişti, Doamna Veronica şi soţul ei se pot mândri cu 7 copii, pe care i-au luat în plasament, până acum. Aşa cum aveau să ne confeseze mai târziu, au decis să devină asistenţi parentali profesionişti fiind marcaţi de valul de migraţie, în urma căruia tot mai mulţi părinţi „pleacă şi îşi lasă copiii”. Dorinţa soţilor Harea a fost să rămână la ei în ţară, să muncească acasă, să-şi crească şi să-şi educe copiii – pe ai lor, dar şi pe ai altora – acasă.

La moment, pe lângă copiii biologici, Ecaterina şi Gheorghe, familia Harea mai are în plasament 2 copii: Mihai şi Andrei (nume schimbate). Ambii sunt fraţi.

Soţii spun că despre Serviciul APP au aflat de la asistentul social din comunitate, dar şi de la o cunoştinţă din sat, care se angajase recent şi era foarte bucuroasă de alegerea pe care a făcut-o.

Familia spune că atunci când cei doi copii au venit în plasament, cel mic nu avea nici măcar doi ani.

„Micuţul avea doar un an şi şapte luni, dar e cuminţel, rar când face capricii. Nici nu m-am gândit vreodată că aş fi putut lua un copil atât de mic în plasament. Ceilalţi copii pe care i-am avut în plasament aveau vârsta de la 7 până la 10 ani. Am vrut să fie de o vârstă mai apropiată cu cea a copiilor mei, pentru a putea împărtăşi interese comune, pentru a se juca împreună”.

Doamna Harea povesteşte că cel mai greu îi este să se deprindă cu fiecare copil care ajunge în plasament – nu pentru că ar depăşi-o ca profesionist, ci pentru că sunt multe detalii din trecutul copilului care nu se cunosc. Asistentul parental spune că unii copii sunt mai comunicabili şi atunci e mai uşor pentru cei mari să înţeleagă ce vor, ce le place, ce simt, cu alţii însă, este nevoie de mai multe eforturi, pentru a se apropia de ei.

În cazul acestor doi fraţi, doamna Veronica recunoaşte că aceştia s-au adaptat cel mai uşor şi că de la început s-a legat o relaţie specială între ei şi familie. Cu toţii se percep ca fiind membri ai aceleiaşi familii şi se bucură de momente frumoase împreună.

„Chiar dacă băiatul cel mic nu vorbeşte, noi ne înţelegem foarte bine. Deocamdată, îi vorbesc eu şi îi arăt prin semne. Oricum, cred că cel mai important este că nu avem probleme cu mâncarea. Dacă s-a pus mâncarea pe masă, cel mic îndată îşi caută scăunelul şi nu mai aşteaptă să fie rugat să mănânce” – spune asistentul parental profesionist.

Copiii, la rândul lor, simt căldura de care au parte în sânul acestei familii. Pe parcursul vizitei noastre, Andrei nu a mai coborât din braţele mamei, iar Mihai, ne-a spus că se simte bine în noua lui familie şi că se străduie să fie cuminte, să înveţe bine şi să-i asculte pe cei care, pentru moment, le ţin locul de părinţi.

Mihai spune că se simte foarte bine în compania băiatului asistenţilor parentali, alături de care petrece foarte mult, jucându-se şi practicând activităţile sportive. 

Doamna Harea ne povesteşte că de când a venit la ei în familie, Mihai este mai comunicabil şi vorbeşte deschis despre ceea ce îi place să facă. Totodată, asistentul parental admite că adulţii au un rol decisiv în educaţia şi, mai târziu, în devenirea copiilor, mai ales dacă au o funcţie atât de importantă.

„Când am ocazia, vorbesc des cu rudele mele, cu prietenii şi le recomand de fiecare dată să facă şi ei un asemenea gest. Cei de aici din localitate, deja mi-au urmat exemplul, dar în alte localităţi serviciul APP încă rămâne o necunoscută”.

Întrebată ce înseamnă această meserie pentru ea, Doamna Harea zâmbeşte stânjenită, căutându-şi cuvintele …

„… Nici nu ştiu cum aş descrie ce simt… este o mare răspundere. Nu este uşor să ai grijă nici de propriii copii… Însă, odată asumată această răspundere, nu mai faci diferenţa. Te ocupi de toţi copiii în mod egal. Oricum, eu mă simt mândră că pot face un bine” – răspunde Doamna Veronica, strângând în palme tălpiţele lui Andrei.

______________________________________________________________________________________________

Nina Aga, asistent parental profesionist din s. Bravicea, r. Călărași

”Alături de copii descopăr zi de zi lumea mai bună”

Pe soţii Aga şi pe cei doi copii care sunt acum în plasament, i-am găsit implicaţi într-o „dulce activitate”, în bucătăria familiei, de unde se răspândea un miros plăcut de dulceaţă de prune.

Copiii, mai timizi la vederea noastră, s-au ghemuit lângă „bunica”, cea care îi tot îndemna să iasă în faţă, să ne poftească în casă.

Gospodina casei, Doamna Nina, ne povesteşte că motivul care a determinat-o să ia aceşti copii în plasament a fost singurătatea. Soţii Aga au un băiat, dar el a crescut mare şi a plecat la studii. Necesitatea de a asigura un trai decent familiei, a făcut ca soţul să decidă în favoarea unei propuneri de lucru care l-a ţinut mult timp departe de casă.

„Soţul era mai mereu plecat cu lucrul, iar eu, care rămâneam singură, plângeam. Plângeam mai ales după ce vorbeam la telefon şi realizam cât de singură eram” – spune doamna Aga.

Femeia spune că singurătatea a făcut-o să fie mai atentă la suferinţa altor persoane. Aşa i-a venit ideea de a lua pe cineva în îngrijire, cineva care ar fi avut nevoie de ajutor şi de afecţiune.

Despre Serviciul de asistenţă parentală profesionistă, doamna Aga a aflat de la asistentul social comunitar – şi ea Doamna Nina.

„Doamna Nina mi-a vorbit mult timp despre această posibilitate, iar eu simţeam o anumită reticenţă, nu mă simţeam sigură… până la urmă, nu este atât de uşor să iei un copil. Este, totuşi, o responsabilitate. Cel mai tare mă speria vârsta. Dar acum, Slava Domnului, mă descurc şi îmi place această misiune (…) Am încercat de mai multe ori să le sugerez (n. red. – băiatului şi soţului) ideea de a lua copii spre îngrijire, dar mă ciocneam de fiecare dată de egoismul feciorului. La 19-20 de ani, câţi îi avea atunci, simţea că totul este al lui.”

Cel care a avut o putere mai mare de convingere asupra băiatului a fost tatăl său, care l-a ajutat să înţeleagă sentimentele, emoţiile şi aşteptările mamei.

Doamna Nina, vădit emoţionată, îşi aminteşte că, în cele din urmă, verdictul a sunat ca o binecuvântare: „Mamă, fă cum crezi”.

Cea care a venit prima în plasament la familia Aga, a fost o fetiţă din s. Sipoteni şi a stat în plasament un an şi trei luni, până când a fost luată sub tutelă de o altă doamnă.

Acum familia are alţi doi copii în plasament. Sunt fraţi şi au ajuns la soții Aga, într-o circumstanţă deosebită.

„De copiii pe care îi avem acum în familie, ne leagă o istorie aparte. Eram singură, aveam sentimentul că ceva nu-mi ajunge, iar după venirea lor, ca prin minune, masa de Paşti a fost plină cu de toate, pentru că ei erau cu noi. I-am primit cu braţele deschise. Au venit în miercurea Paştelui, ca un cadou!”

Întrebată dacă, în viitor va mai lua copii în plasament, Doamna Nina răspunde cu absolută convingere: „DA!” Pe de altă parte, recunoaşte că i-ar place ca actualii copii pe care îi are în plasament, să mai rămână un pic cu ea.

„M-am deprins cu ei şi parcă sunt ai mei. Nu-mi închipui altfel casa fără ei”.

Copiii i-au recunoscut ca părinţi la puţin timp după ce au intrat în casă.

„Ne-am dus să facem cumpărăturile pentru Sărbătoarea de Paşti, iar pentru că noi femeile avem nevoie de mai mult timp pentru a lua o decizie, eu şi Anişoara am rămas un pic în urmă. Sergiu însă, insista – Eu mă duc la tata! – apoi, într-o zi, imediat după Paşti, trebăluiam prin ogradă şi am auzit, brusc – Mămiiicaaa!! Mămiiicaaa!! – credeam că visez, ca nu ni se întâmplă nouă!”

Fiul biologic, deşi e mai mult ca un oaspete pe acasă, a acceptat situaţia şi chiar se simte bine cu familia sa, care acum este într-o nouă formulă.

Asistentul parental profesionist povesteşte că alături de copiii pe care îi are în plasament descoperă zi de zi lumea mai bună. Dânsa spune că anume copiii sunt cei care îl pot învăţa pe un adult să descopere adevăratele valori, pentru că ei nu au prejudecăţi. De altfel, nici pentru Doamna Nina nu a constituit vreun impediment să ia în plasament copii cu pielea un pic mai întunecată…

„Eu chiar îi dezmierd cu dragoste – ţigănaşii mamei, ţigănaşi!”.

Vecinii, la început erau miraţi de alegerea noastră, iar apoi, după ce i-au cunoscut pe copii, s-au lăsat cuceriţi de ei. Cu toţii ştiu că de când au venit copiii în această familie, „mama” nu a mai fost văzută niciodată singură, fie că este implicată în treburile gospodăreşti, fie că merge la cumpărături, fie chiar şi atunci când familia este invitată la petreceri şi sărbători de către rude.

Cei din urmă recunosc că au lăsat de o parte grijile pentru lucrările care trebuie făcute la timp în gospodărie, înainte de venirea ploilor. Au renunţat chiar şi la propriul timp pentru pregătirile de o nuntă, care va avea loc curând în familie, doar să le fie bine copiilor, să aibă ei cele necesare, doar ei sunt cei dintâi.

Mesajul soţilor Aga pentru cei care încă mai stau la dubii în privinţa alegerii de a-şi asuma misiunea unui APP a fost unul simplu, dar sincer şi convingător:

„În primul rând este o mare bucurie pentru însăşi persoana care ia această decizie. Să-i faci pe nişte copii să simtă că au şi ei o mamă, au tată, că au un acoperiş de asupra capului. Îi îndemnăm pe toţi cei care cred că au posibilitatea, să vină în întâmpinarea unor copii care nu au pe nimeni, să ia un copilaş, doi, trei – câtă putinţă au – şi să le ofere căldura părintească, să facă oameni din ei. Din păcate, societatea noastră degradează mult şi este nevoie de valori. Noi îi învăţăm pe copii să fie respectuoşi şi să crească cu Dumnezeu în suflet. Întrebaţi-i ce fac în primul rând când se scoală de la masă. Îşi fac cruciţă şi mulţumesc. Iar nouă nu ne mai trebuie altă răsplată, când ştim că am contribuit şi noi la ceea ce sunt ei acum.”

Vizita noastră s-a încheiat cu o defilare pe cinste, oferită de cei doi copii, care şi-au etalat cu mândrie şi deosebită eleganţă hăinuţele şi încălţămintea pe care au fost lăsaţi chiar ei să şi le aleagă, atunci când au mers la cumpărături, împreună cu asistenţii parentali.

______________________________________________________________________________________________

Satul Bravicea din raionul Călăraşi –

„un sătuc de Asistenţi Parentali Profesionişti”

Cu un număr de aproximativ de 3700 de locuitori, satul Bravicea se poate mândri cu familii frumoase de gospodari mărinimoşi, receptivi, sensibili, solidari şi primitori. Sunt calităţi pe care Oamenii din acest sat şi le merită cu prisosinţă – toate se datorează unui bun management şi a unei colaborări frumoase, despre care menţionează pe rând, primarul, asistentul social comunitar, preotul şi, nu în ultimul rând, familiile de asistenţi parentali profesionişti.

Actualul Primar, Alexei Zatic, susţine că Serviciul APP i-a fost prezentat ca o propunere din partea Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei (DASPF) Călăraşi, pe care dânsul nu a putut decât ă o accepte. A înţeles din start utilitatea şi valoarea acestui serviciu, care este o formă sigură de protecţie a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească. Totodată, primarul admite că nu a fost uşor, la început şi că, datorită colaborării frumoase cu DASPF Călărași, a asistentului social comunitar, care cunoaşte fiecare familie din sat, a şcolii şi a grădiniţei, astăzi satul nu ar fi avut aceste rezultate. Din anul 2011, până în prezent, de Serviciul APP au beneficiat 41 de copii. Domnul primar afirmă cu optimism că datorită faptului că oamenii din sat au înţeles beneficiile acestui serviciu, este posibil ca numărul familiilor de APP şi a copiilor luaţi în plasament, să crească. De altfel, „Sătucul Asistenţilor Parentali Profesionişti”, aşa cum l-a supranumit în glumă asistentul social comunitar, Nina Uncu, este tot mai aproape să adeverească această remarcă, având în vedere numărul candidaţilor la APP, care este în continuă creştere.

Printre problemele existente în Republica Moldova, care determină abandonul (inclusiv cel social) al copiilor, se numără lipsa unui loc de muncă, a unei surse de existenţă stabile, iar de cele mai dese ori, ca „soluţie”, părinţii aleg să plece la muncă peste hotare, lăsându-şi copiii acasă. Or, migraţia, la rândul ei, a generat alte consecinţe asupra dezvoltării copiilor.

De cealaltă parte, Serviciul APP, deşi este un serviciu relativ nou pentru Republica Moldova, creează locuri de muncă pentru cei care doresc să aibă grijă de propriii copii la ei în ţară şi, totodată, să ofere, prin propriul exemplu, un model de familie acelor copii care, temporar se află în dificultate familială.

În acest context, primarul satului Bravicea susţine că deja tot mai multe persoane demonstrează interes faţă de posibilitatea de a presta Serviciul APP. În acelaşi timp, atât primarul, asistentul social, dar şi preotul sunt de acord că este nevoie de multă vigilenţă în selectarea persoanelor potrivite pentru asistenţa parentală profesionistă, care trebuie văzută ca un serviciu, nicidecum ca o „pomană”, „act de caritate” sau ca o posibilitate de rezolvare a unor interese personale din partea celor care doresc să devină asistenţi parentali profesionişti. Pentru aceasta, a fost nevoie de o bună promovare a serviciului, o campanie corectă de informare a populaţiei, cu implicarea mass-media, care s-a realizat cu ajutorul Consiliului Raional şi cu suportul PPFC.

O altă posibilitate, mai puţin tradiţională, dar care se arată a fi foarte eficientă, ţine de implicarea civică a locuitorilor satului, printre care pedagogi, medici, sau alte persoane împuternicite de preot să vorbească public despre unele teme de natură moral-spirituală. Astfel, unul dintre subiectele pe care intenţionează să-l abordeze biserica la o următoare şedinţă după slujbă, ar putea fi şi asistenţa parentală profesionistă, povestită de cei care prestează acest serviciu, de copiii care au trecut prin APP şi de alte persoane, care ar putea împărtăşi enoriaşilor beneficiile şi valoarea pe care o comportă această formă de plasament.

Serviciul APP este un serviciu adresat copiilor, care pentru moment, nu se pot bucura de căldura unei familii din cauza că sunt orfani sau pentru că nu pot locui temporar împreună cu proprii părinţi. Serviciul dat presupune îngrijirea temporară a unuia sau a mai multor copii într-o familie alternativă. În funcţie de motivele pentru care copiii au nevoie de îngrijire parentală, aceasta poate dura de la câteva săptămâni până la câţiva ani, până la întoarcerea lor în familia naturală, adopţia de către o altă familie sau, în cazuri mai rare, până la majorat.