A A A

 

Ira Cocieru: „Rolul unui asistent social este de a-i ajuta pe oameni să-și depășească fricile și problemele”

Perseverența, curajul și dorința de a-și ajuta aproapele. Asta o determină pe asistentul social, Ira Cocireru din satul Gribova, Drochia să persevereze în tot ceea ce face. Din 2007 specialista are grijă de cei aproape 3.000 de oameni din localitate. Pe unii îi ajută să-și perfecteze actele pentru serviciile și prestațiile sociale, iar pe alții să-și recapete încrederea în forțele proprii.

 

 

Ultimele dimineți de august au surprinsă-o pe Ira Cocieru la poarta Ninei Cibotari, o femeie de etnie romă care este greu încercată de soartă. De aproape 3 ani, are grijă de mama sa ţintuită la pat, dar și de doi copii, unul dintre care are o dizabilitate auditivă. Singura sursă de venit a familiei Cibotari este pensia de dizabilitate a părintelui, în mărime de 480 de lei. Femeia își amintește cu lacrimi în ochi de ziua în care a rămas fără o fărâmă de pâine, în prag de iarnă. Se întâmpla în decembrie anul trecut. Nu avea nici un vreasc ca să-şi încălzească casă, iar copii erau lihniți de foame. Atunci, și-a lua inima în dinți și a mers la asistentul social după ajutor.

 

 

„Se apropia iarna și noi am rămas fără mâncare și fără lemne de foc. Nu aveam niciun gram de nimic. Nu primeam încă ajutor social. Am fost şi am discutat cu asistentul social şi i-am spus că nu avem nimic. Și acum îmi amintesc cum, la doar câteva zile, asistentul social și mediatorul ne-au adus făină, ulei, orez, hrișcă și brichete. Repartizam produsele astfel încât să ne ajungă pentru toate zilele de iarnă. Am avut ce mânca și primăvara, până când soțul a început să muncească cu ziua. Omul când știe de greutăți, atunci reuşeşte să se bucure și să aprecieze orice ajutor. Mi se face pielea de găină când îmi amintesc cum dintr-o dată tot dulapul s-a umplut cu produse”, spune Nina Cibotari.

 

 

La câțiva pași distanță, se află casa Elenei Bucur, o altă femeie de etnie romă, care își crește singură cei trei copii. De aproape 10 ani nu primește niciun suport din partea concubinului. Femeia recunoaşte că atunci când o năvălesc grijile şi nevoile, tot la asistentul social merge după ajutor. Ira Cocieru a fost alături de ea, atunci când femeia a decis să-l responsabilizeze pe tatăl copiilor care fuge de obligaţii.

 

 

„Mă duc la asistentul social de fiecare dată când am o supărare. Ne-a ajutat să completăm documentele pentru ajutorul material, dar și toate actele pentru pensia alimentară. După mai multe procese de judecată, în cele din urmă, cererea a fost scoasă de pe rol pentru că tatăl copiilor nu s-a prezentat în instanță. El nu și-a declarat paternitatea”, spune Elena Bucur

 

 

În astfel de cazuri, asistentul social este ajutat de către mediatorul comunitar, Natalia Rădiță.  

 

 

„Știind situația fiecărei familii rome, împreună cu solicitantul ne adresăm la asistentul social. Împreună analizăm fiecare caz în parte. Sunt persoane care nu știu să scrie și să citească, de aceea au nevoie de ajutorul meu. Datorita conclucrării noastre, acești oameni reușesc să primească ajutorul de care au atâta nevoie”, spune Natalia Rădiță.

 

 

Ira Cocieru niciodată nu poate rămâne indiferentă la problemele celor din jur. Femeia spune că a găsit ușa către inima fiecărui beneficiar. Pe unii îi alintă cu vorbe calde, pe alții cu un pahar de apă rece în zilele toride, iar pe cei supărați că nu beneficiază de prestații sau servicii sociale, îi încurajează să nu renunțe.

 

„E greu să reușești să-l faci pe om să-ți povestească tot ce-l doare și ce-l neliniștește. Rolul unui asistent social este de a-l ajuta pe om să-și depășească fricile și problemele. Majoritatea beneficiarilor vin la asistentul social cu gândul că-și vor soluționa toate problemele, fără a întreprinde nimic. Eu le spun că nu este așa și că, dacă n-o să-şi dea silinţa, situaţia nu se va schimba, iar viaţa lor va rămâne aceiaşi. Din păcate, mentalitatea oamenilor este cel mai greu de schimbat”, spune asistentul social.

 

 

Soții Dubina o întîmpină mereu pe Ira Cocieru cu ochii înlăcrimați și zâmbetul pe buze. Sunt lacrimi de bucurie și recunoștință, pentru tot suportul acordat. Asistentul social a fost primul om din sat care le-a întins o mâna de ajutor după ce preotul Ion Dubina, după 30 de ani de slujire bisericească, a fost imobilizat la pat.

 

 

„În decembrie anul trecut am suferit trei intervenții de endoprotezare. Din momentul în care am devenit invalid, dna Ira ne poartă de grijă. Datorită ei, un lucrător social are grijă de noi și ne ajută în toate. Chiar de plouă sau ninge, lucrătorul social vine regulat la noi, de două sau trei ori pe săptămână, de aproape un an și jumătate. Ne procură medicamente, pâine, produse alimentare. Noi suntem doi oameni singuri, nu are cine să ne ajute. Nu avem copii. Doar lucrătorul și asistentul social ne mai deschid poarta”, spune Ion Dubina.

 

„Asistentul social - avocatul persoanelor aflate în dificultate”

 

De multe ori, oamenii vin la Ira Cocieru ca la un psiholog sau ca la un jurist, mai ales că are studii în acest domeniu. Ea spune că munca unui asistent social este asemenea celei de avocat al persoanelor aflate în dificultate. Specialistul recunoaște că unele cazuri au marcat-o. Lunar, cel puțin o femeie, victimă a violenței domestice, îi cere ajutorul. Pe multe dintre ele le-a convins să-și învingă fricile și să-i denunțe pe agresori. Este și cazul unei femeie de 42 de ani care, după ani întregi de umilință și agresiune, acum își trăiește liniștit viața.

 

„Era supusă permanent violenței fizice atât ea, cât și copii. Avea o frică enormă de soț. După multe discuții, a solicitat ordonanță de protecție. După emiterea actului, agresorul a încercat să ia legătura cu ea, dar femeia era deja informată, știa cum trebuie să procedeze. A sunat la poliție, iar soțul a fost amendat, după care nu a mai încercat să o caute. În cele din urmă, femeia a divorțat de el și a solicitat pensie alimentară pentru copii. Mă bucur că am ajutat-o să înțeleagă că trebuie să lupte cu propriile frici de dragul copiilor,” spune Ira Cocieru.

 

 

 

Într-un alt caz, asistentul social a reușit să convingă o femeie, care își bătea cu bestialitate copilul, să apeleze la Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali din orașul Drochia, pentru a renunţa la viciu.

 

„Inițial, nimeni nu știa despre suferința copilului, deoarece familia era venită din altă localitate. Am fost sesizați de Centrul „La Strada” după ce sora mai mare a apelat la Telefonul Copilului. Noi am decis să plasăm micuţul în serviciul tutelă curatelă pentru o perioadă. Vecina avea grijă de el. În urma discuțiilor pe care le-am avut, mama a solicitat să frecventeze Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali. Suportul pe care l-a primit acolo a ajutat-o să-și îmbunătăţească relaţia cu micuțul. Femeia a renunţat la alcool, iar copilul a fost reîntors în familie”, spune specialista.

 

Asistentul social veghează și monitorizează, în permanenţă, toate cazurile, chiar și pe cele care au un final fericit. Este mereu gata să le întindă o mână de ajutor celor care se află în dificultate. Pe lângă toate, Ira Cocieru mai are grijă de familia sa, de doi copii, pe care-i învață carte şi de o casă pitită printre flori, recent procurată. Nu reuşeşte să se debaraseze de necazurile oamenilor din Gribova nici măcar atunci când se ocupă cu treburile casei.

 

 

 

 

 

Ira Cocieru a avut mai multe încercări de a pleca la muncă peste hotare, inclusiv din cauza salariului mizer de doar patru mii de lei, dar de fiecare dată, gândul că oamenii de care are grijă vor rămâne neprotejaţi, au făcut-o să se răzgândească. Recunoștința și aprecierea lor îi dau putere să răstoarne munții din loc, iar câteodată şi aripi, pentru a-şi depăşi propriile limite.