A A A

 

Trei asistenți medicali care nu au frică de bacilul Koch

Dorința de a progresa și de a trata oamenii. Aceasta îi motivează pe asistenții medicali Maxim Gurdiș, Constantin Doboș și Andrei Gridenoc să activeze la Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” din Chișinău. În cazul lor, frica de bacilul Koch a dispărut în momentul în care primii lor pacienți au avut nevoie de ajutorul lor. Acum nu ar renunța la această instituție pentru nimic în lume.

 

 

 

Maxim Gurdiș activează în secția de reanimare a Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” de doi ani și trei luni. Asistentul medical face gărzi și în biroul de internare. A ajuns aici după absolvirea Colegiului de Medicină din orașul Ungheni. Recunoaște că inițial nu i-a fost ușor să accepte că va trebui să muncească într-un spital în care bacilul Koch este peste tot, dar frica a dispărut printre miile de injecții, investigații medicale și nopți nedormite.

 

 

„Inițial nu voiam să activez aici. Aveam o frică enormă de tuberculoză. Este o boală care poate afecta pe oricine. În momentul în care am fost repartizat de Ministerul Sănătății, chiar voiam să renunț la meserie. Atunci, părinții, prietenii, toată familia m-a încurajat și am decis totuși să-mi iau inima-n dinți și să vin aici. După doar jumătate de an am înțeles că mă aflu exact acolo unde trebuie și că nu aș schimba această meserie, secție, acești colegi, pentru nimic în lume", spune Maxim Gurdiș.

 

 

Asistentul medical spune că pacienții săi sunt niște oameni deosebiți de la care are multe de învățat. Își amintește că „recent la spital a ajuns o femeie într-o stare foarte gravă. Medicii erau rezervați în privința ei. Era atât de slăbită de durere încât nu-și putea deschide ochii. În pofida tratamentului dificil, a crezut în sine și a învins boala. E uimitor să vezi cum lupta pentru viață poate învinge orice”, afirmă tânărul asistent medical.

 

 

Și Constantin Doboș a ajuns la Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” după absolvirea Colegiului de Medicină din Ungheni. Tânărul de 23 de ani spune că tratează cu maximă responsabilitate sarcinile pe care le primește de la medici, pentru că este conștient că orice eroare poate schimba vieți. „Munca mea constă în îngrijirea pacienților și îndeplinirea indicațiilor medicale. Zilnic fac diferite proceduri și colectez material biologic. Lucrez în ture a câte 24 de ore în secția de reanimare. De la 8:30 dimineața până a două zi dimineața. În unele luni ajung să am și câte 12 gărzi, dar se întâmplă rar. De regulă, fac câte nouă sau zece ture”, menționează Constantin.

 

 

Tânărul spune că a decis devină asistent medical la insistența familiei, dar din primele zile de activitate a înțeles că a făcut alegerea corectă. „Părinții m-au convins să aleg medicina. După câteva luni de muncă mi-am dat seama că am făcut cea mai bună alegere din viața mea. Mă simt util. La fiecare final de zi sunt mândru de mine. Vreau să rămân să activez aici mai departe. Nu vreau să plec în alt spital sau în altă secție. Îmi place mult echipa cu care lucrez”.

 

 

Dar cel mai mult îi plac pacienții, care îl motivează să fie mai bun. În cei doi ani de muncă, a învățat să-i asculte chiar și atunci când ei nu pot vorbi. „Pacienții mei sunt tare diferiți. Unii dintre ei sunt foarte cooperanți, iar la alții reușesc să „ajung” la inimă mai greu. Am avut pacienți imobilizați la pat, care însă puteau să-mi comunice ce doresc. Și am văzut că dacă nu-i ajut să se miște puțin sau să-și schimbe poziția măcar o dată în zi, obosesc și se simt incomod. Atunci mi-am dat seama că așa ar trebui să procedez și cu pacienții care sunt imobilizați la pat dar care nu pot vorbi”, e de părere asistentul.

 

 

Iar Andrei Gridenoc dintotdeauna a știut că va deveni asistent medical. Tânărul care activează în secția de chirurgie a spitalului pansează rănilor pacienților postoperatorii. „Îmi place profesia mea. Pacienții mă așteaptă cu nerăbdare. Uneori, când ajung la muncă, ei deja își așteaptă rândul la ușa cabinetului, chiar dacă în unele cazuri, aplicarea pansamentelor nu este cea mai plăcută procedură. Vreau să contribui la însănătoșirea oamenilor”, afirmă Andrei.

 

 

Asistentul medical spune că este cu adevărat fericit atunci când pacienții de care a îngrijit reușesc să se însănătoșească și se întorc acasă triumfători, după o luptă crâncenă pentru viață. „Eu chiar sunt fericit când pacienții ies pe ușa acestui spital cu zâmbetul pe buze. Este unul dintre cele mai frumoase momente. Unii dintre ei stau în secția noastră și până la trei luni. Ajungem să-i cunoaștem foarte bine. Mă bucur mult să-i întâlnesc pe holuri atunci când vin la simple consultații”, afirmă tânărul.

 

 

Tinerii, care sunt abia la început de cale, sunt deciși să rămână să activeze în Republica Moldova, pentru că sunt convinși că de munca lor e nevoie acasă. Mai ales că managementul Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” îi motivează să rămână, aplicând diverse mecanisme salariale, program flexibil de muncă, condiții și echipament sigur și o atmosferă sănătoasă și productivă de lucru.